Читать онлайн книгу "Drumul spre zâmbet"
Drumul spre zГўmbet
Lidia Ruban
AceastДѓ carte a apДѓrut datoritДѓ feptului, cДѓ soИ›ul ma sfДѓtuit Г®n anul 2012 sДѓ-mi expun gГ®ndurile pe hГ®rtie. И?i de atunci scriu, iar Г®n toamna anului 2019 am hotДѓrГ®t sДѓ editez aceste istorii, care redau tot prin ce am trecut eu de-a lungul vieИ›ii rДѓmГ®nГ®nd zГ®mbitoare. Acetsta este drumul vieИ›ii mele, istoria mea. ГЋncДѓ multe aventuri, realizДѓri, bucurii И™i zГ®mbete ne aИ™teaptДѓ Г®n viitor…”Ruban Lidia
Drumul spre zГўmbet
Lidia Ruban
Photograph Iulia TorИ™enco
Translator Lidia Ruban
© Lidia Ruban, 2022
© Iulia Torșenco, photos, 2022
© Lidia Ruban, translation, 2022
ISBNВ 978-5-0050-6100-3
Created with Ridero smart publishing system
Ruban Lidia
CuvГўnt de la autor
AceastДѓ carte aВ apДѓrut detoritДѓ faptului cДѓ Г®n 2012В soИ›ul mi-a recomandat sДѓ-mi expun gГўndurile И™i sentimentele pe hГўrtie. И?i eu am Г®nceput aВ scrie, iar Г®n toamna anului 2019В eu am hotДѓrГўt sДѓ mДѓ Г®mpart И™i cu tine dragДѓ cititor, И™i sДѓ-И›i povestesc diferite istorii din viaИ›a mea, despre aceea cum am trecut prin situaИ›ii grele Г®n viaИ›Дѓ И™i necДѓtГ®nd la toate acestea nu am piРµrdut bucuria И™i zГўmbetul. Acesta este drumul vieИ›ii mele, istoria mea. И?i Г®ncДѓ multe istorii rДѓmГўne aВ se Г®ntГўmpla, multe vise spre care tind, multe bucurii И™i zГўmbete vor veni de-a lungul vieИ›ii.
1.В DeveniИ›i soИ›iaВ mea!
Eu am ieИ™it Г®n coridor din billiard pentru aВ oВ suna pe Oxana, meИ™ter de manichiurДѓ, deoarece cГўteva zile Г®n urmДѓ Г®mi fДѓcusem manichiura la ia И™i mi sa deformat oВ unghie. ГЋn acest moment s-a apropiat un tГўnДѓr ce joacДѓ des billiard la noi, crezГўnd cДѓ eu am finisat discuИ›ia m-a Г®ntrebat:
TГўnДѓrul:
– Lidia ați fi deacord să deveniți soția mea?
Eu nu m-am aИ™teptat la aИ™a Г®ntrebara de la acest tГўnar, dar Г®n glumДѓ deja de multe ori rДѓspunsesem multora dintre oaspeИ›ii care veneau sДѓ joace billiard la noi cu regularitate. AИ™a cДѓ И™i acestu-i tГўnДѓr i-am rДѓspuns laВ fel:
Eu:
– Nu vă este frica că vă voi raspunde Da?
ГЋnsДѓ, Г®n acest moment, tГўnДѓrul scoate din buzunarul jachetului un inel de aur nespus de frumos И™i mi-l Г®mbrecДѓ pe deget! Eu am ramas И™ocatДѓ И™i plДѓcut surprinsДѓ.
Eu:
– Vai! Vă sunt foarte recunoscătoare! Însă nu pot primi așa cadou! Eu am răspuns așa în glumă!
TГўnДѓrul:
– Cînd aveți o zi liberă? Vă invit la o cafea!
Eu:
– Nu! Nu, eu nu pot primi așa cadou! Primiți inelul înapoi, vă rog!
TГўnДѓrul:
– Nu! La revedere! Pe curând!
И?i tГўnДѓrul aВ plecat Г®n grabДѓ. Tot acest timp, Oxana era pe fir. И?i eu continui discuИ›ia cu Oxana:
Eu:
– Îți imaginezi! Acum o secundă în urmă un tînăr m-a cerut în căsătorie și mi-a îmbrăcat un inel pe deget!
Oxana:
– Da? Felicitări! Este iubitul tău?
Eu:
– Nu! Este un oaspete ce joaca cu regularitate billiard aici la noi. Sinceră să fiu, încă nici nu-i cunosc numele.
Oxana:
– Da așa ceva se poate întîmpla doar în povești! Îi vei răspunde da?
Eu:
– Nu, eu am deja mire! Peste o saptamînă va fi nunta noastră pe 18.12.2008, eu am cumparat deja biletele. Iar înapoi în Sanct-Petersburg ne vom întoarce împreuna cu soțul deja.
Oxana:
– Mă bucur mult pentru tine! Iar în ce privește reparația unghiei, poți veni mâne la mine la salon?
Eu:
– Da, pot! Ne sunăm mâne! Larevedere!
Eu Г®n stare de И™oc И™i cu inelul pe deget mДѓ Г®ntorc Г®n billiard unde lucrez ospДѓtar de pe 01.10.2008.
Barman Г®n aceastДѓ searДѓ lucreazДѓ Iulia. OВ doamnДѓ blГўndДѓ И™i binevoitoare Г®n jur de 35В de ani nДѓscutДѓ Г®n Sanct-Petersburg. Are pДѓrul de oВ culoare deschisa, simpaticДѓ, comunicabilДѓ И™i oricГўnd este gata sДѓ te susИ›inДѓ И™i sДѓ te ajute.
Eu m-am apropiat de ea И™iВ zic:
– Iulia, acel băiat ce mă tot privește de fiecre dată cînd vine să joace billiard ma cerut în căsătorie și mi-a îmbrăcat un inel pe deghet!
Iulia:
– De aur! Poate te căsătorești cu el, și rămii să trăiești în Sanct-Petersburg, ce bun ai tu în Moldova ta, doar aici trăiești mai bine!
Eu:
– Nu, eu am deja mire, degrabДѓ ne cДѓsДѓtorim И™i voi avea oВ familie fericitДѓ. И?i casДѓ am deja Г®n Moldova, eu cu bunelul am Г®nceput s-o construim de la fundament! Mai tГ®rziu am invitat oameni care se ocupДѓ cu construcИ›ia caselor, podul l-am pus Г®mpreunДѓ cu sДѓtenii И™i prietenii noИ™tri, aИ™a cum este primit Г®n sat la noi sДѓ ne ajutДѓm unii pe alИ›ii. И?i eu vreau sДѓ trДѓiesc acolo Г®mpreunДѓ cu iubitulВ meu.
Iulia:
– Ah! Lidasic, Lidasic! (A zis Iulia cu tristrțe și regret în voce).
2.В Nunta nu va aveaВ loc!
Draga cititor, pentru aВ Г®ntelege mai profund situaИ›ia voi descrie aceastДѓ istorie de la Г®nceput. Doar fiecere istorie de dragoste este frumoasДѓ И™i se deosebeИ™te de altele. Dar firul istoriei din capitolul precedent va continua.
Deci tГўnДѓrul billiardist mi-a dДѓruit un inel de aur И™i insistДѓ sДѓ devin soИ›ia lui, eu i-am raspuns ca nu pot deoarece peste oВ saptamГўnДѓ mДѓ cДѓsДѓtoresc cu cel pe care Г®l iubesc mult. TГўnarul m-ia zis cДѓ oricum i-ar placea ca inelul sДѓ fie pe degetulВ meu.
Pe 18В decembrie 2008В urma sДѓ Г®nregistrДѓm oficial cu iubitul meu cДѓsДѓtoria noastrДѓ intr-un palat pentru Г®nregistДѓri aВ cДѓsДѓtoriilor foarte frumos din oraИ™ul Orhei, Republica Moldova. AИ™a era dorinИ›a mirelui, deoarece la noi Г®nВ satul NeculДѓieuca Г®nВ sediul PrimДѓriei era mai simplu. Eu am acceptat ideea И™i aИ™a И™i am fДѓcut, И™i am organizat totul.
ГЋnВ asceastДѓ zi Г®mbrДѓcaИ›ii frumos И™i fericiИ›i eram aИ™teptaИ›i la orela 14:00В Г®n sediul Palatului pentru Г®nregistrarea casatoriei. Prietena mea Silvia care lucra secretarДѓ la noi Г®nВ satul Neculaieuca, aВ fost deacord sДѓ fie martorДѓ la nunta noastrДѓ Г®mpreunДѓ cu soИ›ul ei. Iar rochia sa frumoasДѓ Г®n care cГ®И›iva ani Г®n urmДѓ aВ fost ea mireasДѓ, era deacord sДѓ mi-o Г®mprumute pentru nunta mea, ca sДѓ fiu И™i eu frumoasДѓ.
Ziua nunții se apropia, și îndată după casatorie noi planificam să merghem împreună la Sanct-Peterburg să mai lucrăm și să adunam bani pentru necesitățile familiei. Eu vorbisem cu Vadim, directirul pazei centrului commercial “Пионер” ca îndată cum ne întoarcem, soțul să lucreze în pază.
Istoria acestei poveИ™ti de dragoste Г®ncepe pe 12В martie 2006, Г®n aceastДѓ zi Г®n satul Neculaieuca era planificat recensДѓmГ®ntul poulaИ›iei cu scopul de aВ verifica cГ®И›i cetДѓИ›eni are satul. ГЋn aceДѓ perioadДѓ eu lucram bibliotecarДѓ Г®n biblioteca publicДѓ. Deoarece biblioteca se aflДѓ Г®nВ subordonarea primДѓriei mi-a fost repartizat un teritoriu Г®mpreunДѓ cu Elizaveta, directorul casei de culturДѓ aВ satului nostru. ГЋn satul Neculaieuca eu am Г®nvatat trei ani din clasa aВ И™aptea pГўna Г®n clasa aВ noua, Г®nВ 1997В am plecat sДѓ Г®nvДѓИ› la ChiИ™inДѓu. M-am Г®ntors Г®n toamna anului 2005В deoarece mamica se plГ®ngea И™i insista ca cineva dintre noi cei trei copii ai ei, sДѓ se intoarcДѓ Г®n sat. И?i deci eu m-am Г®ntors, И™i mi-a fost propusДѓ funcИ›ia de bibliotecar Г®n biblioteca publicДѓ. Surioara mea Cristina cu 6В ani mai micДѓ, doar Г®ncepuse aИ™i atinghe scopurile propuse Г®n ChiИ™inДѓu, iar fratele Grigirii, lucra de ciИ›iva ani Г®n Sanct-Petersburg. IatДѓ cДѓ m-am hotДѓrГ®t sa-i fac mДѓmicДѓi viaИ›a mai frumosДѓ И™i m-am Г®ntors Г®n sat, unde pe mulИ›i nu-i cunoИ™team, doar cДѓ avem multe rude И™i prieteni de И™coalДѓ. Din acest motiv nu-i cunoИ™team pe toИ›i sДѓtenii pe nume, dar Doamna Elizaveta Г®i cunoИ™tea bine pe toИ›i. SДѓtenii toИ›i erau gentili И™i ospitalieri. Eu am primit multe emoИ›ii pozitive de la aceastДѓ zi. ToИ›i cu plДѓcere fДѓceau cunoИ™tinИ›Дѓ cu mine И™i se bucurau cГ®nd aflau cДѓ sГўnt bibliotecerДѓ Г®nВ biblioteca publicДѓ. И?i mai ales cГўnd aflau cДѓ sГўnt nepoata lui Grigore Iacoblevici Ganta Г®И™i fДѓceau concluzii bune. Bunelul era veteran al celui de-al doilea razboi mondial, aВ luptat Г®n anii 80В И™i aВ contribuit la deschiderea bisericii din sat care era Г®nchisДѓ deja de 32В de ani, aИ™a ere peste tot Г®n Uniunea SovieticДѓ. Bunelul mult timp aВ lucrat Г®n mДѓnastirea “Hirova” din satul nostru aИ™a cДѓ sДѓtenii Г®l respectau И™i priveau cu mult respect И™i la mine. Bunelul GriИ™a И™i bunica Vasilida eru din familii cu mulИ›i copii И™i ei aveau И™ase copii, aИ™a cДѓ oВ bunДѓ parte din sДѓteni sunt rude cu mine.
Spre searДѓ puИ›in epuizate, dar pline de emoИ›ii positive noi cu Elizaveta am finisat terenul Г®ncredinИ›at.
Am ajuns acasa cu picioarele ude И™i Г®ngheИ›atДѓ, aИ™a-i primДѓvara zДѓpada se topeИ™te И™i peste tot curg pГ®rДѓiaИ™e. AstДѓzi afarДѓ sunt cinci grade de cДѓldurДѓ!
MДѓmica И™i binelul mДѓ aИ™teptau la cinДѓ. Masa plinДѓ de bucate gustoase pregatite de mДѓmica, le-am povestit ce zi frumoasДѓ am avut И™i multe infirmaИ›ii noi am primit, am fДѓcut cunoИ™tinИ›Дѓ cu mulИ›i sДѓteni. DupДѓ cinДѓ bunelul aВ plecat acasДѓ, locuia nu departe de noi. Eu cu mДѓmica am continuat discuИ›ia Г®nsДѓ sunetul telefonului fics n-ea Г®nterrupt:
MДѓmica:В Alo!
Vocea unui tГўnДѓr: BunДѓ seara! DoamnДѓ Mila, aИ™i putea vorbi cu fiica dumneavoastrДѓ?
Trebuie sДѓ vДѓ spun cДѓ toИ›i prietenii И™i tinerii care mДѓ curtau rДѓmДѓseserДѓ Г®n ChiИ™inДѓu, Г®n sat eu trДѓiam doar de vreo И™ase luni И™i nu aveam prieteni s-au tineri care sДѓ mДѓ curteze. Iar prietenii de la ChiИ™inДѓu mДѓ sunau Г®ntotdeuna pe telefonul mobil. И?i din toamnДѓ pГўnДѓ Г®n primДѓvarДѓ nimeni nu ma sunat pe telefonul fics nicodatДѓ. MДѓmica era puИ›in dezorientatДѓ И™i cu oВ voce severДѓ i-a rДѓspuns tГўnДѓrului:
MДѓmica: Cine oВ intreabДѓ!
TГўnДѓrul: DumneavoastrДѓ oricum nu mДѓ cunoaИ™teИ›i! AstДѓzi fiica dumneavoastrДѓ aВ fost la noi cu recensДѓmГ®ntul populaИ›iei, iar eu m-am Г®ndrДѓgostit! И?i neapДѓrat mДѓ voi cДѓsДѓtori cuВ ea!
MДѓmica: Nu trebuie cuvinte goale!
TГўnДѓrul: Da! Da! OВ sДѓ vedeИ›i mДѓ voi casДѓtori!
MДѓmica: Mai bine nu ne mai sunaИ›i! Larevedere!
Dupa aceastДѓ zi tГўnДѓrul, aВ Г®nceput sa vinДѓ la bibliotecДѓ foarte des. AflГ®nd ca eu iubesc sa joc И™ahmate Г®ntr-o zi mi-a daruit un set de И™ahmate.
Iar Г®n luna mai ne-a invitat la nunta surorii sale. Nunta coincidea cu Festuvelul de cГ®ntece И™i dansuri populare aВ reionului Orhei, care Г®n annul 2006В sa petrecut Г®n Casa de CulturДѓ la noi Г®n satul NeculДѓieuca. Eu eram prezentatoarea Festivalului, totul aВ fost frumos И™i fascinant. Eu am Г®mbracat un costum frumos de culoare albestrДѓ, mi-am facut cuafura frumoasДѓ.
La Festival au venit ansamburi de dansuri И™i cГўnt din diferite sate aВ raionului Orhei, И™i au prezentat programe foarte frumoase, erau Г®mbracaИ›i Г®n costume naИ›tionale moldoveneИ™ti.
Iar la sfirИ™itul festivalului aВ avut loc Г®nregistrarea cДѓsДѓtoriei surioarei tГўnДѓrului ce tot pretindea sДѓ devinДѓ soИ›ulВ meu.
Cu cГўt mai mult mДѓ cunoИ™tea tГўnarul, tot mai mult se Г®ndrДѓgostea И™i tot spunea cДѓ oricum se va cДѓsДѓtori cu mine.
ГЋnВ toamna anului 2006В am fost Г®nmatricularДѓ la Г®nvДѓИ›ДѓturДѓ la facultatea de Jurnaism aВ UniversitДѓИ›ii de Stat aВ Republicii Moldova. ToatДѓ vara au fost Г®nВ ospeИ›ie copiii surorii de pe tatДѓ, Taisia: Nica de trei aniИ™ori, Serghei de patru aniИ™ori И™i Rustam de unsprezece ani. Noi aveam VДѓcuИ›Дѓ И™i aveam lape proaspДѓt, brГўnzДѓ, smГўntГўnДѓ, fructe И™i legume Г®n grДѓdinДѓ, aИ™a cДѓ copiii au mГўncat produse proaspete И™i naturale. TГўnДѓrul ce mДѓ curta foarte insistent, tot mai des intra pe la noi prin ospeИ›ie. Intr-o seara aВ venit Г®n momentul Г®n care eu veneam cu cДѓldarea cu lapte:
TГўnДѓrul:
– Bună seara! Eu credeam că ești o prințesă de la oraș, dar tu poți mulge vaca și prelucra grădina!
Tot mai mult И™i mai mult tГўnДѓrul se ГўndrДѓgostea И™i pДѓrinИ›ilor sДѓi И™i mДѓmicДѓi mele le tot striga cДѓ se cДѓsДѓtoreИ™te. AИ™a Г®ncГ®t mama tГўnДѓrului era foarte curioasДѓ de aВ mДѓ cunoaИ™te.
La sfГ®rИ™itul verii, surioara mea Taisia aВ venit И™i i-a luat pe toИ›i trei copii la ChiИ™inДѓu, deoarece Г®ncepea annul И™colar И™i la gДѓdiniИ›Дѓ cei mici trebuiau sДѓ meargДѓ. И?i, numai au plecat peste cГ®teva zile ma sunat Taisia:
– Lidia, surioară dragă a ce-ai facut cu copiii mei?
Eu: (SperiatДѓ)
– Ce sa îintâmplat?
Taisia:
– Am adus la tine trei copii neascultători, care mîncau și pe pat și în odaie, și îmi răspundeau înapoi, iar tu mi-ai întors trei copii ascultători, recunoscători, mănâncă toți doar la bucătărie, sunt foarte amabili, cânta cântece pentru copii și permanent se cer înapoi la Tanti Lida în sat! Îți multumesc scump-o că ai dăriut atîta dregoste și grijă copiilor mei!
AИ™a И™i treceau lunile И™i anii Г®n sДѓtucul meu, uneori veneau Г®n ospeИ›ie prietenele de la ChiИ™inДѓu: Ala, uneori Catea, Inga, Tanea, Maria. ГЋn serile frumoase cu cerul Г®nstelat cГўntam la ghitarДѓ cГўntece frumoase. Ghitara am Г®mprumitat-o de la Domnul Vasilii, doarece eram rude Г®ndepДѓrtate И™i prieteneam cu soИ›ia lui, aИ™a cДѓ Г®ndrДѓznisem sДѓ-lВ rog.
ГЋn luna august aВ anului 2006В Г®n ospeИ›ie aВ venit AniИ™oara, oВ bunДѓ prietenДѓ din sat cu doi ani mai mare decГўt mine, И™i mi-a propus:
– Lidia, tu doar visai să primești permis de conducere?
Eu:
– Da! Încă visez!
Anna:
– Eu merg la școala auto din Orhei din septembrie pînă în decembrie, poate merghem împreună va fi mai vessel și daca cineva lipseste cealaltă poate face conspect pentu ambele! Ce zici?
Eu:
– Vai! Ași vrea foarte mult! Însă eu am fost înmatriculată la învățătură la Universitatea de Stat din septembrie nu ștui cum pot reuși și aici și acolo, și nici bani nu am pentru școala auto!
Anna:
– Eu pot achita pentru noi două, iar tu cu încetișorul îmi vei întoatce!
Eu:
– Bine! Mersi mult, că contribui la împlinirea visului meu!
И?i am mers ambele И™i ne-am Г®nscris la И™coala auto.
AИ™a И™i am procedat eu reuИ™eam И™i la facultate И™i la И™coala auto, И™i sДѓ lucrez la bibliotecДѓ. Uneori dacДѓ eram la sesiune la ChiИ™inДѓu AniИ™oara Г®mi dДѓdea conspectul sДѓu И™i eu Г®nvДѓИ›am.
И?i iatДѓ cДѓ Г®n ianuarie 2007В am venit noi Г®mpreunДѓ sДѓ primim permisele de conducere, fericite cДѓ am atins scopul. AniИ™oarei i-au Г®nmГўnat permisul, iar mie inspectorul mi-a spus:
Inspectorul:
– Lidia, buletinul Dumneavoastra este anulat! Eu ași putea să vă arestez, însa sânteți o domnișoară bineeducată și cred că este o greșeală! Mergheți la secția de pașapoarte și aflați care este cauza și întorcețivă la noi!
Eu:
– Bine! (Eram șocată, și nu puteam să cred că cu mine se poate întîmpla așa ceva)
Pe drum spre secИ›ia de paИ™apoarte mi-am amintit cДѓ Г®n annul 2000В cГўnd am fost Г®ndreptatДѓ de la И?coala Profesionala PolivalentДѓ numДѓrul 2 И™i plecasem la practicДѓ la mare Г®n Coblevo, mi-a fost furat buletinul И™i eu am adus la cunoИ™tinИ™Дѓ atunci И™i poliИ›ia И™i secИ›ia de paИ™apoarte. Da, mДѓcar am Г®nИ›eles Г®n ce constДѓ problema.
Eu: (La secИ›ia de paИ™apoarte)
– Bună ziua!
Lucratorul de la secИ›ia de paИ™apoarte:
– Bună ziua! Ce întrebare aveți?
Eu:
– Nu pot primi permisul de conducere deoarece buletinul este anulat!
Lucratorul de la sectia de paИ™apoarte:
– Bine, Dumneavoastra puteți presunune din ce motiv?
Eu:
– Da! Eu cunosc cu siguranță motivul. Eu în annul 2000 am scris cerere pentru anulare, deoarece mi-a fost furată geanta și în ea era și buletinul! Însă cineva a găsit buletinul și eu am plecat în ziua următoare la Ucraina, iar peste trei luni cînd ne-am întors eu am și uitat că am avut așa problemă și că a fost anulat buletinul, și nici nu știam că trebuie să vin în caz că va fi găsit buletinul la Dumneavoastră.
LucrДѓtorul de la secИ›ia de paИ™apoarte:
– Cerem scuze că nu v-am explicat așa nuanțe! Acuși scoatem înlesnirile și buletinul va fi valabil, și nu va fi necesar să faceți buletin nou!
Eu:
– Mulțimesc!
M-am Г®ntors fericitДѓ sa primesc permisul de conducere.
Inspectorul aВ verificat buletinul И™i de data aceasta totul era Г®n ordine. Am primit permisul de conducere И™i eram foarte fericitДѓ, И™i nu puteam sДѓ cred cДѓ acest vis sa Г®mplinit!
TГўnДѓrul ce pretindea sДѓ devinДѓ soИ›ul meu era fascinat de felul Г®n care eu Г®mi tot ating scopurile И™i visele propuse.
Г®nsДѓ Г®n viaИ›a mea totul sa schimbat radical Г®nВ primДѓvera anului 2008, И™i de data aceasta totul era mult mai grav, Г®ncГўt eu am hotДѓrГўt sДѓ merg la lucru peste hotare. Deoarece cu salariul de bibliotecarДѓ eu nu puteam prea multe sДѓ-mi permit. TГўnДѓrul care tot vroia sДѓ se cДѓsДѓtoreasca cu mine Г®n aceastДѓ situaИ›ie aВ zis cДѓ doar dupa ce eu singurДѓ Г®mi hotДѓrДѓsc problemele apДѓrute, ne vom cДѓsДѓtori.
И?i am hotarГўt cДѓ ne vom cДѓsДѓtori Г®ndata cum eu achit datoriile Г®n bancДѓ penrtu aВ salva casa noastrДѓ. И?i deci am planificat ziua Г®nregistrДѓrii cДѓsДѓtoriei noastre pe 18В decembrie 2008, cu speranИ›a cДѓ pГўnДѓ atunci eu voi reuИ™i sДѓ hotДѓrДѓsc toate problemele financiare ale surioarei mele.
Am hotarГ®t sДѓ plec la lucru Г®n Sanct-Petersburg, deoarece mДѓmica la acel moment lucra acolo. Odata ce am venit la Sanct-Patersburg, din prima zi m-am aranjat la serviciu. MДѓmica cunoИ™tea directorul unui restaurant de elitДѓ, aИ™a cДѓ eu achitam cu regularitate tacsele bДѓncii. Lucram aproape fДѓrДѓ zile libere, iar daca aveam vre-o zi liberДѓ mДѓ plimbam prin Ermitaj, vroiam sДѓ primesc cГ®t mai multe cunoИ™tinИ›e И™i sДѓ vДѓd cГ®t mai multe tablouri frumose, fiindcДѓ peste cГ®teva luni mДѓ voi Г®ntoarce acasДѓ pentru totdeauna. MДѓmica dacДѓ mДѓ suna Г®n ziua liberДѓ eu de fiecare data eram Г®n muzeul Г®n care visam sДѓ mДѓ plimb toatДѓ viaИ›a din copilДѓrie, Г®n Ermitaj.
Se apropia ziua nunИ›ii, eu am cumpДѓrat bilete. Am venit pe 17В decembrie 2008, am sunat mirelui И™i ne-am Г®nИ›eles ca dimineaИ›a sДѓ vinДѓ la mine И™i Г®mpreunДѓ sДѓ merghem la rutierДѓ la Orhei.
DimineaИ›a, pe 18В decembrie eu m-am trezit devreme, aveam multe emoИ›ii. Ma sunat Silvia, secretara de la primДѓrie И™i ne-am Г®nИ›eles sДѓ merghem Г®mpreunДѓ la rutiera de la ora 11В dimineaИ›a la Orhei.
ГЋnsДѓ inВ jurul orei nouДѓ dimineaИ›a, aВ venit la mine mirele Г®mbrДѓcat Г®n costum sportiv:
Eu:
– Salut! Tu de ce nu ești înmbrăcat în costum la cravată? Noi avem puțin timp!
Mirele: (Sa aИ™ezat Г®n ghenunchi, И™i mai nu plГ®nghea).
– Înțelegi, eu nu sunt gata să am familie, mii frică că nu mă voi ispravi! Poate trăim un an doi așa fără să înregistrăm official căsătoria noastră!
Eu:
– Atunci de ce, de ce ai insistat sДѓ ne cДѓsДѓtorim! De ce ai depus atГ®tea eforturi sДѓ mДѓ cucereИ™ti! Eu pling aproape tot timpul de cГ®nd te cunosc, Г®mi provoci doar suferinИ›e! N-am vrit s-aИ›i permit sДѓ intri Г®n inima mea! De ce? De ce procedezi astfel? De jumatate de an lucrez inВ Sanct-Petersburg И™i tot ceri bani de la mine, ascunzГ®ntu-te dupДѓ frza “Doar Г®nВ curind vom fi oВ familie, totul va fi Г®nВ comun”. И?i acuma Г®mi distrugi viaИ›a, Г®mi provici atГ®ta durere! De ce? Adevarat aВ fost fratele meu GriИ™a cГ®nd mi-a zis cДѓ nu eИ™ti demn nici de praful de pe pantofii mei! De ce nu l-am ascultat? EИ™ti un mincinos! Cum am putut sДѓ te cred? Cum am putut greИ™i? Pleaca! Nu vreau sДѓ aud mai mult numele tau! И?i pentru concubinaj alegeИ›i pe altcineva mie principiile morale nu-mi permut aИ™a mod jostnic de viaИ›Дѓ, eu mДѓ respect И™i Г®i respect И™i pe pДѓrinИ›ii mei! PleacДѓ! ГЋi urasc И™i Г®i detest pe mincinoИ™i И™i trДѓdДѓtori! PleacДѓ!
Mirele:
– ScuzДѓ-mДѓ! (И?i aВ plecat).
Eu am rДѓmas singurДѓ И™i plГ®ngheam Г®n hohote, mДѓ simИ›eam atГ®t de Г®njositДѓ И™i de amДѓghitДѓ, trДѓdatДѓ. Nici mДѓcar nu am cui mДѓ plГ®nge, mДѓmica, este plecatДѓ la Sanct-Petesrburg, Cristina la ChiИ™inДѓu dДѓdДѓceИ™te fecioraИ™ul de oВ luna, GriИ™a este cДѓsДѓtorit И™i traieИ™te Г®n Russia nu departe de oraИ™ul Breansc cu soИ›ia И™i doi feciori. Eu, nu mДѓ pot liniИ™ti, plГ®ng И™i sunt distrusДѓ moral.
Silvia m-a sunat deja de la staИ›ie:
– Lidia voi unde sunteți? Rutiera acuși pleacă, nu vom reuși să organizăm totul pîna la ora 14 când începe inregistrarea căsătoriei, acolo nu se poate să întârziem!
Eu:
– Plîng așa de tare încât nu pot spune nici un cuvînt!
Silvia:
– Ce sa întâmplat? Pot veni la tine?
Eu:
– Da!
Peste cГўteva minute Silvia era la mine, И™i ma susИ›inut moral.
Silvia:
– И?tii! Eu cred cДѓ aИ™a este mai bine pentru tine! El nu te meritДѓ pe tine! Иљie Г®И›i trebuie un soИ› blГўnd И™i bun ca tine!
Eu:
– Mulțumesc!
Eu m-am liniИ™tit, И™i Г®mpreunДѓ cu Silvia am mers la Orhei. Silvia locuia la Orhei И™i lucra la noi Г®n sat. Noi ne-am pimbat puИ›in prin oraИ™, apoi eu am mers la ChiИ™inДѓu. Deoarece trebuia sДѓ hotДѓrДѓsc Г®ntreberea cu Universitatea, voi continua studiile s-au sunt exmatriculatДѓ, deoarece dim motiv cДѓ lucram la Sanct-Petersburg nu fusesem la sessiunea de toamnДѓ. AИ™a cДѓ nu aveam timp sДѓ-mi fie milДѓ de mine И™i sДѓ cad Г®n depresie. Trebuia sДѓ Г®nvДѓИ›, sДѓ salvez casa, ca banca sДѓ nu oВ vГ®ndДѓ pentru datorii. SДѓ mДѓ bucur de viaИ›Дѓ И™i de atingerea scopurilor propuse.
Mi-a fost foarte greu, dar eu sunt puternicДѓ И™i pot ieИ™i biruitoare din orice situaИ›ie Г®n care mДѓ aruncДѓ viaИ›a. Merg mai departe cu zГ®mbetul pe buze И™i sГўnt sigurДѓ cДѓ tot ce se Г®ntГўmplДѓ Г®n viaИ›Дѓ mДѓ face mai puternicДѓ И™i mai Г®nИ›eleaptДѓ.
ГЋn fine la Universitate mi-au spus sДѓ fac Copii la toate meterialele Г®nvДѓИ›ate toamna, И™i Г®n ianuarie sДѓ vin la examene. И?i m-am Г®ntors eu Г®n Sanct-Petersburg Г®ncДѓ liberДѓ И™i Г®ncДѓ studentДѓ!
3.В InvitaИ›ia
Ultima zi a anului 2008, eu mă aflu la lucru la Cefeneaua-Biliard “Alibi”. Multe schimbări și dezamăgiri am retrăit eu în acest an, dar totul a trecut și eu sper ca în următorul an să am numai emoții pozitive.
Ziua aВ Г®nceput biniИ™or, eu ca Г®ntotdeauna cu zГ®mbetul pe buze.
La noi iau prГ®nzul mulИ›i oaspeИ›i care la fel Г®mi zГ®mbesc И™i sunt Г®n bunДѓ dispoziИ›ie. ToИ›i se felicitДѓ unii pe alИ›ii cu ajunul Anului Nou. Sala noastra luceИ™te Г®mpodobitДѓ cu ghirlande luminoase И™i la intrarea Г®n salДѓ stДѓ un brad frumos Г®mpodobit.
Inga Valerievna, este deasemenea foarte frumos îmbracată, și în bună dispozitie împreună cu Veaceslav Stepanovic. Îi privesc și sunt încântată de această pereche frumoasă! Inga Valerievna este supțire de parca este trasă prin inel, are părul negru ca pana corbului și niște ochi foarte frumoși, are 38 de ani, foarte inteleghentă și cu tact. Iar Veaceslav Stepanovici de statură mijlocie, și mai învîrstă decît soția sa. Este întotdeauna gata să-i ajute și să-i susțină pe cei din jurul său. Iată și fiica lor, de patru sau cinci ani, astăzi se vede că grădinița nu lucrează și a venit împreuna cu părinții la lucru. Inei îi place să lucreze împreună cu mine și are și ea tăbliță cu nume Inna – Ospătar. Unii oaspeți îi lasa și ei ceva bani de buzunar, iar Ina este foarte fericită, un soare printer noi, ne bucură privirea și ne umple inimile de căldură.
Barman astДѓzi lucreazДѓ Iulia. Ziua ei de lucru incepe ca Г®ntotdeauna cu cuafura И™i machiajul. И?i Iulia are oВ bunДѓ dispoziИ›ie.
Administrator astДѓzi lucreazДѓ Eugen, un tГ®nДѓr de treizeci de ani. Foarte amabil, tandru, blГўnd. ГЋmi place mult sДѓ lucrez cuВ el.
BucДѓtar estДѓzi lucreazДѓ Alecsei, un bДѓrbat de vreo 40В de ani, cu pДѓrul Г®nchis la culoare, adevarat ca eu nu prea gДѓsesc limbДѓ comunДѓ cu el, se Г®ntimplДѓ sДѓ lurcДѓm И™i sДѓ nu ne spunem unul altuia nici un cuvГ®nt, ca sДѓ nu ne certДѓm.
Ajutor de bucДѓtar lucreazДѓ Tanti Tanea, oВ doamnДѓ din Belorussia. Dumneaei educДѓ de una singura feciorul care Г®n toamna anului 2008 aВ fost Г®nmatriculat la oВ universitate din Sanct-Petersburg, И™i de aceea Г®i este foarte greu, И™i trebuie sДѓ lucreze mult. И?i Г®ncДѓ ea se tot luptДѓ cu fumatul, ba Г®ncearcДѓ sДѓ mДѓnГ®nce bomboane, ba citeИ™te cДѓrИ›i cu diferite sfaturi cum se poate de lДѓsat fumatul.
Eu am adus cu mine oВ rochie de searДѓ. ГЋn salДѓ erau puИ›ini oaspeИ›i, iar Inga Valerievna era singirДѓ Г®n birou. И?i am hotДѓrГ®t sДѓ mДѓ apropii.
Eu:
– Inga Valerievna, aveți o clipă liberă?
Inga Valerievna:
– Da, Lidia, sa întimplat ceva?
Eu:
– Totul este în ordine! Eu ași vrea să îmbrac o rochie de seară! Se poate?
Inga Valrievna:
– Da desigur!
Eu:
– Mersi!
Eu am ieИ™it din birou Г®naripatДѓ И™i fericitДѓ! InВ drum spre bucДѓtДѓrie strГ®ng vesela de pe mese ca sДѓ fie curat И™i frumos.
Iulia se uitДѓ la mine И™i Г®ntreabДѓ:
– Ești așa fericită! Lucești ca o steluță!
Eu:
– Inga Valerievna mi-a permis să îmbrac rochie de seara!
Iulia:
– Da, cu privire la această seară! Am o rugăminte la tine!
Eu:
– Da! În ce constă rugamintea?
Iulia:
– Eu vreau să întîlnesc Anu Nou cu prietenii, tu ai putea să lucrezi de la ora 20 pîna la 5 dimineața și barman și ospătar?
Eu:
– Cu plăcere! Dar în caz că vom avea mulți oaspeți?
Iulia:
– Anul Nou toți întilnesc cu prietenii și cu rudele! În caz că îți va fi greu Eugen îți va ajuta!
Eu:
– Bine!
ГЋntre timp aВ venit Alecsandru Victorovici, cel mai bun prieten al lui Veaceslav Stepanovic, ei Г®mpreunДѓ au deschis acest billiard.
Alecsandru, este Г®nalt, are pДѓrul negru, И™i are Г®n jur de patruzeci de ani. И?i el este mai sever decit Prietenul sau, dar Г®n caz de necessitate sare la ajutor И™i Г®И™i respectДѓ colectivul.
Ora prГўnzului aВ trecut, И™i la 16:00В toИ›i am fost invitaИ›i de directiri Г®n sala de banchete. ToИ›i membrii colectivului s-au adunat Г®n sala de banchete, astДѓzi vor vorbi doar despre bine И™i ne vor lДѓuda!
Veaceslav Stepanovici, întotdeauna vorbește pozitiv și frumos, și astăzi noi suntem gata cu plăcere să ascultăm ce ne va ura dumnealui: – “Mulți stimați membri ai colectivului nostru, ne bucurăm că sânteți prietenoși, cineva lucreaza la noi deja de un an cineva a intrat printre membrii colectivuilui de curând. Avem puțin mai mult de an de zile de când am început să lucrăm, sperăm că vom sărbători încă multe sărbători și vom colabora împreună mulți ani! Acesta este al doilea An Nou pe care îl sărbătorim împreună! Devizul nostrum este: La lucru venim în bună dispoziție și plecăm cu o încă mai bună! Vă felicităm pe toți cu ajunul Anului Nou! Vă dorim împlinirea scopurilor propuse și multă fericire!”
– Multumim! И?i dumneavoastrДѓ deasemenea! (Am rДѓspuns intr-o voce toИ›i membrii colectivului.)
Tuturor ne-au dДѓruit cadouri, cГ®te oВ cutie de ciocolate И™i oВ sticlДѓ de И™ampanie И™i cГ®te un plic cu supliment. Noi deasemenea am cumpДѓrat cadouri, cГ®te un tablou frumos pentru ambii directori.
DupДѓ festivitate toИ›i au plecat sДѓ se pregДѓteascДѓ pentru aВ petrece annul 2008В И™i aВ Г®ntГўlni annul 2009, И™i oaspeИ›ii biliardului deasemenea au Г®nceput aВ se Г®ndrepta spre case pentru aВ Г®ntГўlni Anul Nou cu familiile sale И™i copiii. ГЋn salДѓ este oВ atmosferДѓ de sДѓrbatoare, oaspeИ›ii Г®nainte de aВ pleca ne ureazДѓ toate bune И™i ne servesc cu diferite dulciuri. Aproape de ora opt seara Iulia aВ plecat sДѓ Г®ntilneascДѓ Anul Nou cu prietenii.
AИ™i vrea sa remarc cДѓ la noi Г®n billiard vin deseori oaspeИ›i deosebiИ›i aИ™a ca: Mihail Boiarschii, Semion Strugaciov, Grigorii Leps. И?i pot spune cДѓ avem mare plДѓcere sa-i vedem Г®n sala noastrДѓ, sГўnt foarte amabil, blГўnzi И™i omДѓnoИ™i. Noi ne strДѓduim sДѓ nu-i deranjДѓm cu prea multДѓ atentie И™i nici nu cerm autografe s-au sДѓ fecem poze cuВ ei.
Sala devine tot mai pustie, eu am Г®mbracat rochia frumoasДѓ de searДѓ, aveam cuafura frumoasДѓ, parul lung roИ™cat И™i cГўrlionИ›at, И™i aveam oВ bunДѓ dispoziИ›ie И™i zГ®mbelui pe buze.
Alecsei, bucДѓtarul cafenelei noastre ne-a pregДѓtit multe gustДѓri И™i bucate alese, Г®nsДѓ aВ spus cДѓ nu poate sДѓ rДѓmГ®nДѓ cu noi, И™i deci va pleca sДѓ se pregДѓteascДѓ pentru aВ Г®ntГ®lni Anul Nou cu familia.
InВ jurul orei opt seara aВ venit sДѓ joace billiard tГўnarul ce-mi dДѓruise inelul И™i m-a cerut Г®n cДѓsДѓtorie cГўteve sДѓptДѓmГ®ni Г®n urmДѓ. Eu Г®ndatДѓ am Г®nceput sДѓ mДѓ gГўndesc cum sДѓ-i Г®ntorc inelul. Mie desigur cДѓ mi-a placut acest inel И™i Г®n aceste cГ®teva sДѓptДѓmГ®ni m-am deprins sa-l port, Г®nsДѓ nu pot sДѓ-i rДѓspund reciproc acestui tГўnДѓr.
Mie îmi plac tinerii – înnalți, cu părul blond, slăbuți și neapărat cu ochii albaștri, iar cel mai important să fiu îndrăgostită din tot sufletul. Iar acest tînăr este radical opus – părul negru ca pana corbului, are ceva probleme de obezitate, de statură ca mine s-au puțin mai josuț, iar eu am 1,61m., iar ochii nu am observat de ce culoare și fumează întruna, eu detest fumatul, să folosească alcool nu am observat, la noi el comandă doar ceai sau băuturi răcoritoare fără alcool.
Eugen, administratoul, sa apropiat de mine И™i zice:
– Eu merg la magazin să cumpăr pâine și unele produse pentru bucătărie, tu ai nevoie de ceva?
Eu:
– Vai! Am nevoie dar îmi este atât de incomod, decă mă vei salva îți voi fi foarte recunoscătoare, de nu, voi întâlni Anul Nou cu ștrampi rupți! Poți să-mi cumperi o pereche nouă?
Eugen:
– Ha-ha! Îți voi cumăra desigur, eu permanent îi cumpăr prietenei mele!
Eu:
– Mulșumesc mult! Ești salvatorul meu! Ia banii.
Eugen aВ plecat la magazin, iar de mine sa apropiat Domnul Veaceslav, un oaspete Г®n vГ®rstДѓ poate ca bunelul meu, Г®ntotdeauna este bun И™i respectuos.
Domnul Veaceslav:
– FelicitДѓri cu ajunul Anului Nou Lidia! Pot primi contul te rog! И?i adaugДѓ acolo oВ cutie de bomboane!
Eu:
– И?i dumdeavoastДѓ felicitДѓri! (Am rДѓspuns eu cu zГ®mbet).
Domnul Veaceslav:
– Cît de bună și blîndă eși tu Lidia, cineva va evea noroc de așa soție!
Eu: (M-am fДѓcuc roИ™ie de emoИ›ii).
– Iată contul dumneavoastră!
Domnul Veaceslav:
– Ia contul și banii, restul e pentru tine și cutia de bomboane la fel!
Eu:
– Mulțumesc! Îmi este foarte plăcut gestul dumneavoastră! Sărbători fericite!
Domnul Veaceslav a plecat, și mulți dintre oaspeți. În sală rămâneau tot mai puțini oaspeți. Eugen mi-a cumpărat ștrampi, îi sunt recunoscătoare și mă simt bine. Este aproape ora unsprezace de noapte, Alecsei a acoperit masa cu bucate frumoase și gustoase pentru cîteva persoane: Alecsandr Ivanovici – administrator în vîrstă de 50 de ani, astăzi are zi liberă, dar va sărbători cu colectivul Anu Nou, Eugen – administrator, are 27 de ani, Macsim – ospătar are vîrsta de 25 de ani, din Prednistrovia, lucrează în billiard de cîteva zile, un tînăr vessel și muncitor, și eu, Lidia – ospătar și barmen din Moldova, eu am 26 de ani.
Alecsei si Doamna Tatiana au plecat.
TГўnДѓrul ce mi-a dДѓruit inelul de aur, aВ finisat partida Г®n biliard И™i aВ venit Г®n zona liberДѓ fДѓrДѓ mese de biliard И™i aВ comandat un ceai, restul aВ zis cДѓ e penrtu mine, sa aИ™ezat la masДѓ И™i aВ Г®nceput aВ fuma ca Г®ntotdeauna. Eu mДѓ tot gГўndesc, nu are familie, de ce nu merge sДѓ sДѓrbДѓtoreascДѓ cu ai sДѓi? Sala era goalДѓ, nu mai rДѓmДѓsese nimeni.
TГўnДѓrul:
– Lidia poate luați loc la masa mea?
Eu:
– Nu! Este interzis să stăm la o masă cu oaspeții noștri!
TГўnДѓrul:
– Astăzi este noaptea Anului Nou, poate faceți o excepție?
Eu:
– Mult stimate, (zic eu în timp ce eau loc la masa dumnealui), dumneavoastră în seara aceea ați plecat în grabă și nu m-ați ascultat! Eu vreau să vă înnapoez acest inel!
TГўnДѓrul:
– Lidia nu vă este pe plac inelul meu?
Eu:
– Îmi place foarte mult, dar dumneavoastră veți întâlni domnișoara cere vă va iubi și va fi gata să vă devină soție! Sunteți oaspetele clubului nostru, vă respect, mă bucur să vă văd jucînd biliard, și prietenii cu care jucați sunt bine educați. Însă eu aici lucrez și atît, nu va fi cinsnit din partea mea să primesc așa cadou.
TГўnДѓrul:
– Lidia, vДѓ invit la oВ cafea! И?i vom hotДѓrГ® ce sДѓ facem cu inelul! VДѓ rog, acceptaИ›i!
Eu:
– Bine, însă eu lucrez aproape fără zile libere. Cînd am zi liberă aici, lucrez în altă parte.
TГ®nДѓrul:
– Atunci poate după ziua de lucru?
Eu:
– Bine, poimîine pe 2 ianuarie a anului 2009, voi lucra pînă la ora unsprezece seara. Dacă veți juca ca astăzi putem merghe la o cafea!
TГўnДѓrul:
– Ne-am înțeles! Felicitări cu ajunul Anului 2009! E timpul să plec!
Eu:
– La Mulți Ani! A-a-a! Pot afla cum vă numiți? În căsătorie mă cereți, iar eu nici măcar nu vă cunosc numele!
TГўnДѓrul:
– Andrei!
Eu:
– Sărbători fericite Andrei!
ToИ›i oaspeИ›ii au plecat, noi am stat la masДѓ, am discutat. И?i undeva dupДѓ ora unu de noapte au Г®nceput aВ veni diferiИ›i oaspeИ›i sДѓ joace biliard.
4.В ReveleИ›ie nocturnДѓ
Iată și 2 ianuarie 2009, noi lucrăm, oaspeți avem puțini, toți petrec sărbătorile cu familiile și rudele, nici la ora prînzului nu vin mulți oaspeți deoareca pînă pe 10 ianuarie sunt zile libere. Eu îmi găsesc singură de lucru, am hotărât să mă consult cu administratorul – Serghei Anatolievici.
Eu:
– Serghei Anatolievici, poate până nu avem oaspeți mă uit dacă este totul în ordine în sala de banchete?
Sergei:
– Bine, dacă ai dorință!
Am luat cheile și am mers în sala de banchete cântând cântecul Alei Pugaciova “Osenie listia”. Am verificat ca totul să fie în ordine și m-am întors în sala mare de biliard. Dintre directori deasemenea nimeni nu au venit în această zi, deși eu m-ași fi bucurat să-i văd. Îndeosebi mă bucur s-o văd pe micuța Inna. Deseori cînd vine de la gădiniță vine să lucreze alături de mine. Innei îi place să joce biliard, îmi este plăcut să privesc, deoarece deabea ajunghe la masa de biliard și cu atîa sârguință învață cum trebuie de jucat, încît ți se umple inima de umilință și îți apare zâmbetul pe buze.
И?i iatДѓ cДѓ ziua de lucru se sfГ®rИ™eИ™te, toИ›i oaspeИ›ii И™i noi lucrДѓtorii avem bunДѓ dispoziИ›ie deoarece sДѓrbДѓtorile continuДѓ. Eu Г®ncep aВ mДѓ pregДѓti sa plec, acel tГўnДѓr, Andrei nu aВ venit sДѓ joace astДѓzi cum fДѓcea de obicei. Bine atunci voi merge acasДѓ sДѓ mДѓ odihnesc. UrГўndu-le tuturor oВ serДѓ bunДѓ Г®n continuare, am plecat spre casДѓ, cГўntГўnd de-a lungul drumului cГўntecul lui Igor Crutoi “Moi Drug” И™i mДѓ Г®ndrept spre ieИ™irea din centrul comercial. Cum am ieИ™it Г®l vДѓd pe Andrei aИ™teptГ®ndu-mДѓ.
Andrei:
– Bună seara Lidia! Eu vă aștept, mi-ați promis să merghem împreună astăzi după lucru la o cafea!
Eu:
– Bună seara! Eu am văzut că n-ați venit ca de obicei să jucați biliard și m-am gândit că merghem altă dată!
Andrei:
– Cum ași putea, ne-am înțeles că merghem astăzi la cafea!
Eu:
– Bine mergem!
Andrei:
– Ați hotărât unde vom merge?
Eu:
– Nu, puteți hotărî dumneavoastră!
Andrei:
– Ce cafenele lucrează până dimineața prin apropiere? Mi se pare că “Cofe – Haus”?
Eu:
– Bine, mergem!
И?i noi ne-am Г®ndreptat spre Bulevardul Mare, dupДѓ monumentul lui Dobroliubov se aflДѓ cafeneaua. Andrei fuma И›igarДѓ dupДѓ И›igarДѓ de parcДѓ avea de hodДѓrГўt ceva foarte important s-au avea examen. Era Г®mbrДѓcat Г®ntr-um mantou clasic de culoare neagrДѓ, Г®n pantaloni la dungДѓ, fДѓrДѓ cДѓciulДѓ И™i mДѓnuИ™i, deИ™i afarДѓ era minus 11В grede frig И™i ningea. Iubesc mult acest anotimp, merg И™i admir, nici nu И™tiu despre ce sДѓ vorbesc cu acest tГўnДѓr, deoarece Г®i cunosc doar numele И™i cДѓ Г®i place sДѓ joace biliard, ah da, И™i Г®ncДѓ insistДѓ sДѓ-i devin soИ›ie. Cum sДѓ-i Г®ntorc astДѓzi inelul И™i sДѓ nu-l ofensez. ГЋn timp ce admiram cum cade zДѓpada am ajuns la cafenea. IntrДѓm, eu am ales masa mai confortabilДѓ, scoatem hainele de iarnДѓ И™i rДѓmГўn surprinsДѓ, tГўnДѓrul avea oВ cДѓmaИ™Дѓ de culoare albasrtДѓ Г®nchisДѓ И™i cravata albastrДѓ deschis И™i niИ™te ochi foarte frumoИ™i de culoare albastrДѓ. Eu ador culoarea albastДѓ И™i am oВ deosebitДѓ plДѓcere sДѓ privesc tot ceea ce este de culoare albastrДѓ Г®n jur. Acum ce sДѓ fac, cum sДѓ-i Г®ntorc inelul? Cum? ГЋntre timp ne-am aИ™ezat la masДѓ И™i am comandat doar ceai, eu servisem cina la serviciu, am comandat ceaiul preferat al tГўnДѓrului, deoarece И™tieam ce iubeИ™te de obicei la noi cГ®nd petrece timpul.
Andrei:
– Lidia, ce doriți să discutați?
Eu:
– Andrei! ГЋn primul rГ®nd aИ™i vrea sДѓ vДѓ Г®nnapoiez inelul. Nu pot accepta aИ™a cadouri! Eu credeam cДѓ glumiИ›i, mulИ›i dintre oaspeИ›ii noИ™tri glumesc astfel avГўnd Г®n vedere cДѓ sund bine educatДѓ И™i aИ™i fi oВ soИ›ie bunДѓ. И?i de obicei gluma este Г®nИ›eleasДѓ de toИ›i, iar dumneavoasrДѓ ma-И›i uimit, И™i la gluma mea mi-aИ›i dДѓruit un inel И™i vorbiИ›i serios. Nu pot sДѓ cred cДѓ cineva poate proceda astfel necunoscГ®nd persoana, este ceva ireal. И?i eu nu vДѓ pot rДѓspunde reciproc.
Andrei:
– Îmi va face plăcere dacă inelul meu îl va purta o atât de splendidă și senină ființă, chear decă nu-mi veți deveni nicodată soție. Ași vrea să cunosc mai multa despre dumneavoastră! Sunteți din Sanct-Peterburg? S-au nu?
Eu:
– Mulțumesc! Voi purta cu plăcere acest inel deoareca sunt eliberată de promisiunea data în glumă. Mă bucur că pe lume mai egzistă oameni buni la inimă și eu îi întâlnesc pe drumul vieții mele. Istoria mea poate necesita mult timp și amintirile mă pot provoca să plîng! Poate cu altă ocazie!
Andrei:
– VДѓ rog, aИ™i vrea foarte mult sДѓ ascult istoria vieИ›ii dumneavoastrДѓ! И?i dacДѓ sunt necesare puИ›ine lacrimi, nu vДѓ intimidaИ›i, lacrimile uИ™ureazДѓ inima. VДѓ recomand sДѓ citiИ›i cДѓrИ›ile lui Д‚ric Beorn!
Eu:
– Am citit cărțile lui și ași mai reciti cu plăcere cînd voi avea ocazia.
Andrei:
– Pot să vă acord așa ocazie, am cărțile lui în biblioteca personală.
Eu:
– Mulțumesc, voi citi cu plăcere deoarece eu luasem cărțile de la bibiliotecă și citisem în grabă.
Andrei:
– Deci îmi povestiți istoria vieții?
Eu:
– Este tîrziu, deja e ora unu de noapte!
Andrei:
– Nu mai pot aștepta, ard de nerăbdare să aud istoria vieții unei domnișoare atît de blîndă și binevoitoare! Ești ca un soare, de fiecare dată cînd intru în sala de biliard te caut cu privirea, iar dacă te găsesc joc biliard cu mai multă satisfacție, și mă bucur să prind zâmbetul tău când treci pe lângă mine.
Eu:
– Încep istoria din ziua nașterii s-au din momentul în care am ajuns la Sanct-Peterburg?
Andrei:
– Ași vrea să cunosc întreaga istorie cu amănunturi din copilărie și până în prezent!
Eu:
– Bine!
Am Г®nceput aВ lupta dupДѓ locul sub soare Г®ncДѓ din burta mamei. Atunci cГўnd mama aВ aflet cДѓ cel de la care aИ™teaptДѓ copil este cДѓsДѓtori И™i are oВ fetiИ›Дѓ de patru ani pe nume Taisia, aВ hotДѓrГ®t cДѓ nu va naИ™te И™i nu va distruge familia. Ce numai nu aВ Г®ncercat mama, pastile aВ bДѓut, Г®n lac s-a arunrat И™i viitiorul meu tatДѓ, ia dat bani sДѓ meargДѓ la medic pentru aВ Г®ntrerupe sarcina. ГЋnsДѓ eu luptam, nimic nu mДѓ putea opri de la aceastДѓ luptДѓ, iar cГўnd s-a pornit la medic pe drum i-au furat banii И™i Г®ncДѓ oВ sumДѓ necesarДѓ ei nu mai aveau. MДѓmica mi-a povestit acest lucru cГ®nd eu aveam 16В ani, plГўngea И™i Г®И™i cerea scuze. Cum puteam eu avea aИ™a gГўnduri, tu creИ™ti atГ®t de bunДѓ, veselДѓ И™i deИ™teaptДѓ. TДѓticul mi-a povestit cГ®nd aveam 36В de ani Г®n anul 2018, cГ®nd eu am fost Г®n ospeИ›ie la Moldova Г®mpreunДѓ cu fiica NadiuИ™ca, de 6В ani. ГЋncepuse aИ™a de parcДѓ avea oВ povarДѓ atГўt de grea cДѓ nu oВ mai poate duce. Eu mДѓ gГўndeam, oare ce secret atГўt de greu И™i tainic Г®l chinuie cДѓ nu mai poate trДѓi cu el. И?i la fel ca mДѓmica aВ Г®nceput aИ™i cere irtare И™i scuze, cДѓ este oВ canalie deoarece i-a det mДѓmicДѓi bani pentru aВ intrerupe sarcina:
TДѓticu:
– Dar iată ce fată ai crescut, mă mîndresc cu tine, singură îți atingi scopurile propuse, și studii superioare ai făcut, și o fiică bine educată ai, și pe noi nu ne uiți, deși eu nu merit iubirea și ajutorul tău! Nu ți-am ajutat, nu te-am susținut, iar tu toți anii îmi scrii scrisori, mă bucuri și în același timp prin faptele tale bune mă faci să roșesc și să-mi simt vina și mai mult.
Ne cДѓtГўnd la tot ce se petrecea Г®n jurul meu, eu m-am nДѓscut pe 18В februarie 1982В la 15:20В de 3В kg. И™i 200g. Aveam pДѓrul roИ™cat И™i ochii albaИ›tri, Г®n spitalul de maternitate numДѓrul 1В din ChiИ™inДѓu, Republica Moldova. Era oВ zi frumoasДѓ de iarnДѓ, fulgii de zДѓpadДѓ mari se aИ™terneau frumos ca un covor cГўt puteai privi cu ochii, dupДѓ povestirile mamei. Da, mare dorinИ›Дѓ aveam eu sДѓ vin pe acest pДѓmГ®nt. ГЋnsДѓ gГўndurile rele nu au lДѓsat-o pe mama, И™i aВ hotДѓrГўt cДѓ cum va rДѓmГўne singurДѓ Г®n secИ›ie va sДѓri de la etajul al cincilea Г®mpreunДѓ cu mine, deoarece nu este cДѓsДѓtoritДѓ, nu are familie, tДѓticu Г®n acel moment era plecat cu soИ›ia И™i fiica la nordul Republicii Г®n raionul Soroca la botezul veriИ™orului meu Serghei. ГЋn momentul Г®n care mДѓmica era deja gata sДѓ facДѓ pasul Г®n secИ›ia aВ intrat sora medicalДѓ И™i aВ oprit-o pe mamica, И™i dupДѓ aceasta Г®ntotdeauna era cineva alДѓturi. Veneau s-o viziteze pe mДѓmica И™i sora ei Elena, И™i fratele Iacob, iar Г®ntr-o zi aВ veni bunica. Bunica aВ vorbit foarte sever cu mДѓmica, cДѓ nu se poate sДѓ ai copii decДѓ nu eИ™ti cДѓsДѓtoritДѓ, cДѓ Г®i face de ruИ™ine pe pДѓrinИ›ii sДѓi. Bunica И™i ea avea gГ®nduri rele, de genul mai bine sДѓ murim toИ›i decГ®t sДѓ tragem aИ™a ruИ™ine, И™i avea Г®n geantДѓ nu cuИ›it. ГЋnsДѓ dupДѓ ce i-a zis mamei tot ce avea pe inimДѓ sa fДѓcut mai blГ®ndДѓ И™i i-a zis mamei decДѓ nu are unde merge И™i nu se vor cДѓsДѓtori atunci poate veni acasДѓ И™i pДѓrinИ›ii oВ vor ajuta. TДѓticul Г®ntr-o zi i-a transmis mДѓmicДѓi oВ scrisoare Г®n care Г®ntreba cum se simte ea И™i cum acolo Lidia, din care mДѓmica aВ Г®nИ›eles cДѓ mДѓ vor numi Lidia. И?i aИ™a И™i m-au Г®nscris mai tГўrziu Г®n certificatul de naИ™tere. TДѓticul aВ zis cДѓ m-a numit aИ™a Г®n onoearea mДѓtuИ™ei sale cu nume identic, Ruban Lidia, care locuia Г®ntr-un sat cu pДѓrinИ›ii liu И™i Г®l ajuta tot timpil, oВ iubea mult.
Tătiul și-a îndeplinit promisiunea, a vorbit cu Tatiana Rogozina de la Teatrul Republican de Păpuși “Licurici”, unde lucra și el păpușar, și împreună cu mămica și cu mine au trăit o perioadă la ea. Peste puțin timp au mers să locuiască la părinții lui tăticu la nordul Moldovei. Părinții mămicăi și tăticului le-au cumpărat o casă în același sat. Pe 5 august 1983 sa născut fățiorul meu Grigorii Alecsandrovici Ruban. Eu eram deja mare (aveam un an și șase luni) și o ajutam pe mamica să legene căruciorul, și vorbeam cum puteam cu frățiorul ca să nu plângă, uneori adormeam înainte să-l liniștesc, iar mămica cînd intra în odaie vedea că eu dorm și nu mai legăn căruciorul.
Eu cu tДѓticu, Ruban Alecsandru
Eu cu mДѓmica, Ruban Vasilida
Anii treceau, noi creИ™team, mДѓmicДѓi Г®i era greu, lucra Г®n cГўteva locuri ca sДѓ ne hrДѓneascДѓ. TДѓticul И™i el lucra Г®nsДѓ adesea Г®И™i permitea sДѓ foloseascДѓ alcool, aИ™a cДѓ mДѓmicДѓi nui rДѓmГўnea alceva de fДѓcut decГўt sДѓ hrДѓneascДѓ familia. Iar cГўnd eu aveam И™ase ani, pe 13В aprilie aВ anului 1988, mДѓmica aВ nДѓscut-o pe surioara noastrДѓ. Eu vroiam s-o numuim Marcela, И™i ziceam cДѓ nu mДѓ voi juca И™i nu oВ voi iubi dacДѓ Г®i vor da alt nume. И?i desigur m-am Г®nfГўrnat cГ®nd am aflat cДѓ i-au det numele Cristina. NecДѓtГ®nd la acest fapt eu oВ iubeam И™i oiubesc mult pe surioara mea, toatДѓ copilДѓria oВ numeam pДѓpuИ™ica mea И™i acum se Г®ntГўmplДѓ. TДѓiticul odatДѓ cu naИ™terea surioarei aВ Г®ncercat sДѓ se lase de obiceiurile rele, Г®nsДѓ nu aВ rezistat mult, И™i aВ Г®nceput din nou. Ne era foarte greu, se Г®ntГ®mpla sДѓ nu avem oВ fДѓrГ®miturДѓ de pГ®ine Г®n casДѓ. Ne ajutau pДѓrinИ›ii mДѓmicДѓi И™i aВ lui tДѓticu. MДѓtuИ™a Lida, Г®n cinstea cДѓreea tДѓticu m-a numit, ne-a dДѓruit oВ cДѓpriИ›Дѓ, pДѓrinИ›ii lui tДѓticu ne-au dДѓruit un purceluИ™, mai tГўrziu И™i oВ vacДѓ, bunica Vasilida, mama mДѓmicДѓi, ne aducea de fiecere datДѓ ceva necesar pentru casДѓ, plapume, perne, cearИ™afuri. Noi ieram copii ascultДѓtori И™i Г®i respectam И™ii iubeam mult pe buneii noИ™tri. Iar pe mine bunica Vasilida tot vroia sДѓ mДѓ ia cu traiul la ei cu bunelul ca sДѓ-И™i rascumpere gГ®ndurile rele faИ›Дѓ de Dumnezeu. Bunica mДѓ iubea mult, eu Г®i scrieam scrisori, trimeteam felicitДѓri, cГ®nd veneam Г®n ospeИ›ie mi le arДѓta pe toate pДѓstrate, eu cГўnd veneam vara la bunei, Г®n satul NeculДѓieuca din raionul Orhei, mergeam la mДѓnДѓstirea din sat И™i cГ®ntam Г®n horul bisericesc. Bunica Г®ntotdeauna Г®mi cumpДѓra cerceii cere Г®i doream И™i-mi cumpДѓra bilete ca sДѓ merg cu autobuzul Г®n cДѓlДѓtorie la RomДѓnia. AИ™teptam cu nerДѓbdare fiecare varДѓ ca sДѓ merg la bunei la Orhei И™i nu vroiam sДѓ plec toamna de la ei. DeИ™i Г®mi era dor de mДѓmica И™i se Г®ntГўmpla sДѓ stau lГ®ngДѓ telefonul fics de-a lungul serii Г®n aИ™teptarea unui apel telefonic de la mДѓmica ca sДѓ-i aud vocea. Vara la bunica nu aveam nici oВ grijДѓ, iar acasДѓ, vai, vai, vai! Trebuia sДѓ hrДѓnim cu GriИ™a И™i animalele, И™i pДѓsДѓrile, sДѓ avem grijДѓ de grДѓdinДѓ, iarna focul Г®n sobДѓ, И™i note bune Г®ntre timp de la И™coalДѓ sДѓ aducem, trebuia sДѓ-i ajutДѓm mДѓmicДѓi И™i tДѓticului Г®n toate. Note bune eu mДѓ stДѓruiam sДѓ primesc deoarece visam sДѓ merg cГ®nd voi creИ™te mare la ChiИ™inДѓu la Universitate.
ГЋn copilДѓrie Г®mi plДѓcea sДѓ scriu poezii, tДѓticul meu de fiecare datДѓ mДѓ critica, И™i nici mu mДѓ susИ›inea cГўnd eu spuneam Г®n voce cДѓ visez sДѓ fac studii la ChiИ™inДѓu. De fircare datДѓ zicea cДѓ trebuie sДѓ pasc vitele, avem mult de lucru aici la sat, iar eu nu Г®ncetam sДѓ tind la Г®mplinirea visului.
Deseori nu aveam cu ce face focul Г®n sobДѓ, И™i se Г®ntГўmpla sДѓ merghem cu mДѓmica sДѓ strГўnghem mДѓcar pentru cГ®teva zile lemne s-au beИ›e de la floatea soarelui. И?i le aduceam acasДѓ pe un suport cu petru roИ›i. TДѓticul Г®n aceste momente dorrmea intr-o stare fizicДѓ foarte rea dupДѓ mult alcool, ne era fricДѓ ca cumva Г®ntГўmplДѓtor sДѓ-l tezim, sДѓ nu Г®nceapДѓ aВ striga s-au Г®ncДѓ mai rДѓu sДѓ oВ gelozeze pe mДѓmica fДѓfДѓ cauzДѓ. И?i la noi Г®ncepea aВ stirga cДѓ totul este fДѓcut greИ™it, nu aИ™a am hrДѓnit vitele И™i Г®n genere totul este feДѓcut nu cum trebuie.
ГЋn vecinДѓtate cu noi trДѓia oВ familie cu patru copii. Cel mai mare era Ghenadii cu doi ani mai mare decДѓt mine И™i cГўte odatДѓ mДѓ invita la seratele ce se petreceau la И™coalДѓ. TДѓticul nu-mi permitea, deaceea pГўnДѓ el dormea mДѓmica Г®mi dДѓdea voie, Г®nsДѓ risca sДѓ se certe cu el din acest motiv. Iar dacДѓ tДѓticul nu era acasДѓ eu speram sДѓ vin de la seratДѓ mai devreme decГўtВ el.
Pe mine И™i Cristina tДѓticu nu ne bДѓtea doar striga, Г®nsДѓ И™i atГўt era deajuns ca sДѓ ne fie fricДѓ, Iar pe frДѓИ›iorul meu, pe GriИ™a Г®l bДѓtea foarte tare (scriu И™i plДѓng, nu puteam sДѓ-mi apДѓr fratele, eram И™i eu micДѓ, И™i mie Г®mi era fricДѓ. Doar fugeam prun jur И™i-l rugam sДѓ nu-l mai batДѓ, ah, cГ®t aИ™i vrea ca pe Г®ntregul glob copiii sДѓ aibДѓ parte de pДѓrinИ›i iubitori И™i blГўnzi!).
Eu eram oВ elevДѓ foarte activДѓ, luam parte la concursuri raionale si Г®n incinta И™colii, Г®nvДѓИ›am biniИ™or spre deosebire de veriИ™orul meu Sergiu, care era emiment el cunoИ™tea la perfecИ›ie douДѓ limbi rusДѓ И™i romГўnДѓ. Limba rusДѓ oВ cunoИ™tea deoarece locuia Г®mpreunДѓ cu buneii, bunica Tasea(Anastasia) era din Russia.
Bunelul Vasile Г®n anii 50В aВ fДѓcut armata la Russia, nu departe de Sanct-Peterburg. Iar dup ce aВ finisat aВ rДѓmas sДѓ lucreze acolo Г®n pДѓdure. ГЋn oraИ™ul Lodeinoe Pole sa Г®ntГўlnit cu bunica, s-au cДѓsДѓtorit И™i pe 3В ianuarie 1957В s-a nДѓscut tДѓticu, peste puИ›in timp ei au hotДѓrГ®t sДѓ meargДѓ sДѓ locuiascДѓ Г®n Moldova.
И?i deci, despre copilДѓria mea Г®n continuare. Eu cu Sergiu eram oВ echipДѓ, ne apДѓram unul pe altul, iar dacДѓ cineva Г®ndrДѓznea sДѓ ne numeascДѓ roИ™caИ›i Г®i pДѓrea rДѓu cДѓ Г®ncercase sДѓ ne ofenseze. Se Г®ntГўmpla aИ™a ceva rar deoarece singuri erau cointeresaИ›i sДѓ prieteneascДѓ cu noi cДѓ dealtfel nu le ajutam cu lecИ›iile. Eu cu Sergiu toИ›i anii pГўnДѓ Г®n clasa aВ И™asea am stat Г®ntr-o bancДѓ, iar dacДѓ vroiau sДѓ ne despartДѓ atunci noi Г®l rugam pe dirigintele clasei noastre sДѓ ne lase sДѓ stДѓm Г®mpreunДѓ. Beam dintr-o sticlДѓ, bunica Tasea Г®i dДѓdea bani de buzunar cu regularitate, deoarece Sergiu locuai cu pДѓrinИ›ii Г®mpreunДѓ la buneii, pДѓrinИ›ii tДѓticului meu. Eu niciodatДѓ nu invidiam, nici Г®n gГўnd nu mia venit vreodetДѓ. La recreaИ›ie Г®mpreunДѓ cumpДѓram oВ sticlДѓ de chefir И™i un pateu И™i mГўncam Г®mpreunДѓ. Grigore, fratele meu mai mic cu un an decГ®t noi, deseori la recreaИ›ie mГўnca Г®mpreunДѓ cuВ noi.
Clasa noastrДѓ era foarte unitДѓ, ne dДѓruiam cadouri unii altora la 23В februarie И™i la 8В martie. ГЋnvДѓИ›Дѓtoarea noastrДѓ Г®n clasele primare era Silivia Spiridonovna, noi oВ iubeam mult, Г®n clasДѓ eram 27В de elevi. Oare Г®mi voi aminti toИ›i colegii, Voi Г®ncepe cu mine И™i veriИ™orul Sergiu:
– Ruban Lidia
– Onea Serghei
– Țăruș Marianna
– Andoni Alecsandru
– Pînzari Adina
– Lisnic Evghenii
– Muntean Ana
– Staver Mihail
– Cazac Nina
– Stoian Svetlana
– Moșan Eugen
– Boj Ana
– Servitenco Diana
– Bordian Serghei
– Tanas Stela
– Pînzari Taisia
– Balan Ana
– Afanas Mariana
– Dubalari Ion
– Sotnic Natalia
– Spinei Dmitrii
– Vrîncean Ruslan
– Sîrbu Zinaida.
Da, nu pe toИ›i mi i-am amintit, mulИ›i ani au trecut de atunci.
ГЋnsДѓ Г®n 1993В Г®n familia noastrДѓ au loc mari schimbДѓri.
CГўnd pe 13В aprilie aВ anului 1988В s-a nДѓscut surioare noastrДѓ mai micДѓ Ruban Cristina Alecsadrovna, tДѓticu aВ Г®ncetat sДѓ bea alcool И™i fumatul deasemenea l-a lДѓsat. Ia promis mДѓmicДѓi cДѓ va deveni cel mai bun tДѓtic pe lume. И?i И™i-a И›inut promisiunea egzact 8В luni, apoi aВ Г®nceput din nou. MДѓmicДѓi cu bebeluИ™ И™i eu cu GriИ™a И™i tДѓticul care era permanent beat И™i fДѓcea festa, Г®i era foarte greu. И?i necДѓtГ®nd la aceste situaИ›ii pДѓrinИ›ii hotДѓrДѓsc sДѓ-И™i Г®nregistreze oficial cДѓsДѓtoria pe 25В august aВ anului 1989, iar mai tГ®rziu s-au cununat И™i la bisericДѓ, Г®n speranИ›a cДѓ tДѓticu va deveni mai bun. ГЋnsДѓ din pДѓcate nimic nu s-a schimbat, tДѓticu venea beat, oВ ofensa pe mДѓmica И™i oВ bДѓtea, nouДѓ ne era tare fricДѓ de el. Pe mine niciodatДѓ nu m-a bДѓtut, iar pe mucuИ›ul GriИ™a Г®l arunca Г®n pДѓmГўnt de parcДѓ spДѓrghea veselДѓ, cum se sparghe vesela Г®n mare agitaИ›ie am vДѓzut deasemenea la tДѓticu. MiciИ›ul, micuИ›ul meu frДѓИ›ior, Г®mi amintesc И™i plДѓng de durere, nu sepoate ca copiii sДѓ aibДѓ oВ astfel de copilДѓrie. Iar eu cГўnd am crescut un pic mai mare, visam sДѓ merg la mДѓnДѓstire sДѓ nu devin niciodatДѓ soИ›ie, И™i Г®ncДѓ И™i pe copii mei s-Дѓi chinui. И?i Г®ncДѓ visam s-o duc pe mДѓmica cГўt mai departe de tДѓticu, ca sДѓ nu oВ omoare Г®ntr-o zi pe scumpa mea mДѓmicДѓ, pe care am vДѓzut-o plГўngГўnd mereu. Uneori se Г®ntГўmplДѓ sДѓ discut cu cineva И™i dacДѓ zic cДѓ nu m-am certat niciodatДѓ cu mДѓmica nu mДѓ credeau. ГЋar eu nu И™tiu cum aИ™i putea sДѓ mДѓ cert И™i so fac sДѓ sufere И™tiind cГўt aВ plГўns И™i aВ suferit de la tДѓticu. Chear visam ca pДѓrinИ›ii sДѓ divorИ›eze, И™i sДѓ plecДѓm cГўt mai departe de laВ el.
И?i visul meu s-a Г®mplinit Г®n august 1993В cГўnd noi toИ›i trei Г®mpreunДѓ cu mДѓmica am plecat sДѓ locuim la pДѓrinИ›ii mДѓmicДѓi. TДѓticu se simИ›ea vinovat, И™i aВ adus cu oВ maИ™inДѓ mare vДѓcuИ›a, cДѓpriИ›a, porcul, frigiderul, patul mare, dulapul pentru haine, И™i alte lucruri necesare. AВ rugat-o pe mДѓmica sДѓ-i dee Г®ncДѓ oВ И™ansДѓ. И?i aИ™a aВ rДѓmas Г®mpreunДѓ cu noi sДѓ locuiascДѓ la pДѓrinИ›ii mДѓmicДѓi, Г®nsДѓ deseori cГўnd se certa cu mДѓmica pleca la Soroca. AИ™a aВ continuat pГўnДѓ Г®n vara anului 1997, cГўnd aВ bДѓtut-o pe mДѓmica aИ™a Г®ncГўt mДѓmica aВ stat 6В luni Г®n spital. Iar el Г®n loc sДѓ facДѓ bani pentru aВ oВ trata pe mДѓmica, pentru aВ mДѓ ajuta pe mine sДѓ plec la Г®nvДѓИ›ДѓturДѓ mДѓcar pentru aВ primi oВ profesie, visam eu desigur sДѓ merg la Г®nvДѓИ›ДѓturДѓ la ChiИ™inДѓu, Г®nsДѓ el aВ plecat din nou la Soroca. Iar noi toИ›i am rДѓmas Г®n grija bunelului, bunica pe 9В iunie 1996В se stinsese din viaИ›Дѓ. Iar peste un an dupДѓ ce tДѓricu oВ bДѓtuse atГ®t de crunt pe mДѓmica, mДѓmica aВ divorИ›at. И?i Г®n familia noastrДѓ aВ venit pacea И™i liniИ™tea, noi nu mai avem fricДѓ, И™i suntem friciИ›i Г®mpreunДѓ. OВ iubesc mult pe mДѓmica И™i mДѓ bucur cДѓ este sДѓnДѓtoasДѓ. ГЋn Sanct-Peterburg am venit pe 18В iunie aВ anului 2008, pentru aВ munci И™i salva casa noastДѓ pusДѓ Г®n bancДѓ ca garanИ›ie de cДѓtre surioara mea Cristina. Deoarece Г®mi era fricДѓ ca banca sДѓ nu ne ia casa И™i noi sДѓ rДѓmГўnem Г®n stradДѓ.
– (Întrerup istoria mea). Este deja ora 4 dimineață, foarte târzui, mâne dimineață trebuie să merg la serviciu și tu cred că mergi dimineață la seviciu! Poate cu altă ocazie îți voi mai povesti alte istorii din viața mea.
Andrei:
– Da, grea îți este viața, și necătînd la acest fapt ești veselă și zâmbitoare! Bravo! Eu m-am îndrăgostit încă mai mult! Bine Să merghem!
5.В Prima iubire!
CГўnd aveam vreo И™ase s-au И™apte ani Г®mi plДѓcea foarte mult un bДѓiat pe nume Ghena ce locuia Г®n vecinДѓtate. Era dintr-o familie cu patru copii, el era cel mai mare, И™i cu doi ani mai mare decГўt mine. Iar sora lui Ana, Г®nvДѓИ›a cu mine Г®ntr-o clasДѓ. Vara jucam cu toИ›ii fodbal, iar iarna hochei, hochei jucam aИ™a fДѓrДѓ patine, И™i ne era foarte vesel. Ne adunam mulИ›i copii, veneu copiii tantei Antonina, Borea, Iura И™i Aliona, venea И™i Serghei fiul nanei Valea, ei locuiau mai aproape de grДѓdiniИ›Дѓ, И™i eu cu frДѓИ›iorul meu GriИ™a И™i Ghena, Ana, Vanea, Victor era micuИ› И™i rДѓmГ®nea cu tanti Marusea, ca И™i Cristina de fapt, surioara mea. Noi cu GriИ™a aproape Г®ntotdeauna eram Г®mpreunДѓ И™i ne apДѓram unul pe altul. Iarna construiam cetete din zДѓpadДѓ И™i fiecare Г®И™i apДѓra regatul sДѓu, ne bДѓteam cu bulgДѓri de zДѓpadДѓ. Vara ne jucam de-a ascunselea, ne ascundeam prin copaci, era И™i oВ salcie bДѓtrГўnДѓ cu oВ scorburДѓ adГўncДѓ ne plДѓcea И™i acolo sДѓ ne ascundem. AИ™a treceau anii, eu scrieam poezii, И™i nimДѓnui nu-i spuneam cДѓ-mi place Ghena. Iar cГўnd noi am crescut И™i eu eram Г®n clasa aВ И™asea, iar Ghena Г®n clasa aВ opta, venea И™i-mi cerea permisiunea de la mДѓmica sДѓ merg cu el la serata de la И™colalДѓ. DДѓdea promisiunea cДѓ mДѓ va petrece pГўnДѓ acasДѓ И™i cДѓ mДѓ va apДѓra de oricine. ГЋmi place sДѓ-mi amindesc de acele frumoase momente И™i sincere flДѓcДѓri aВ inimii. Iar cГ®nd familia noasrtДѓ aВ plecat cu traiul la pДѓrinИ›ii mamei eu Г®ncДѓ mult timp am continuat sДѓ scriu scrisori Anei И™i de fiecare datДѓ transmteam tuturor salutДѓri, И™i Г®ntrebam cum acolo prietenii noИ™tri, Г®mi era foarte tare dor deВ ei.
IatДѓ aceastДѓ Г®ntГўmplare din copilДѓrie mea cГўnd pentru prima oarДѓ am fost Г®ndrДѓgostitДѓ de un bДѓiat. InsДѓ totul aВ rДѓmas acolo Г®n copilДѓrie, eu am rДѓmas doar cu amintirea.
6.В И?coala ProfesionalДѓ PolivalentДѓ в„–2В din ChiИ™inДѓu
ГЋn 1997В eu am finisat clasa aВ 9, la noi Г®n sat И™coala era incompletДѓ, И™i aceasta Г®nsemna cДѓ trebuie sДѓ merg undeva la Г®nvДѓИ›ДѓturДѓ pentru aВ absolvi И™coala completДѓ. Balul de absolvire aВ fost minunat, ne-am veselit Г®mpreunДѓ cu pДѓrinИ›ii si Г®nvДѓИ›Дѓtorii. MДѓmica aВ copt multe torte И™i dulciuri. MДѓ mГўndresc cu mДѓmica mea. И?i tДѓticu ne-a ajutat mnlt cu pegДѓtirile pentru balul de absolvire. Diriginta clasei noastre aВ adunat untr-un pachet dulciuri И™i suc И™i mi-a Г®nmГўnat ca sДѓ luДѓm cu noi pe malul lacului sДѓ Г®ntГ®lnim zorii. Eu, am invitat-o pe Liuba Ivanivna sДѓ meargДѓ cu noi. Era foarte vesel И™i fascinant, pe malul lacului toatДѓ clasa, cinava aВ adus И™i un magnetofon, aИ™a cДѓ am И™i dansat. Am Г®ntГ®lnit zorii, И™tiind cДѓ suntem toИ›i Г®mpreunДѓ pentru ultima oarДѓ, И™i ne despДѓrИ›im plecГўnd fiecare pe drumul vieИ›ii sale.
DupДѓ balul de absolvire eu i-am spus lui tДѓticu cДѓ vreau sДѓ merg sДѓ fac studiile la ChiИ™inДѓu, capitala Republicii Moldova. Iar tДѓticu mi-a zis: “Merghi sДѓ paИ™ti vacile, Г®nceteazДѓ sДѓ tot zbori prin nori, ce fel de vise sunt astea?”. Iar eu Г®l rugam insistent sДѓ mДѓ ajute sДѓ merg la Г®nvДѓИ›ДѓturДѓ, sДѓ finisez И™coala medie, sДѓ merg la Universitate. TДѓticu aВ Г®nceput sДѓ rГўdДѓ И™i me-a zis cu sarcazm: “Bine mergi И™i sapДѓ acolo Г®n grДѓdinДѓ la bunelul, scoate comoara И™i mergi sДѓ-И›i atinghi scopurile!”. Eu am Г®nИ›eles cДѓ pДѓrinИ›ii nu mДѓ vor ajuta sДѓ continui И™coala, И™i atunci eu i-am spus mДѓmicДѓi cДѓ voi merghe la ChiИ™inДѓu la oВ И?coala ProfesionalДѓ PolivalentДѓ И™i voi finisa И™i И™coala medie И™i voi primi И™i diploma de bucДѓtar s-au altДѓ profesie. MДѓmica desigur cДѓ mДѓ susИ›inea moral, Г®nsДѓ financiar nu mДѓ putea ajuta cu nimic. OВ searДѓ ploioasДѓ de varДѓ, m-a prins Г®n ospeИ›ie la moИ™ul Andrei, fratele mДѓmicДѓi. И?i am rДѓmas sДѓ dorm la ei, am discutat cu veriИ™oara Oxana, И™i de cГ®teva ori am Г®ncercat aИ™a cum ploua sДѓ mДѓ pornesc acasДѓ, iar nanu Andrei nu ma lДѓsat. DimineaИ›a cГўnd am venit acasДѓ, pe mДѓmica era greu de recunoscut, tДѓticu se plimba prin ogradДѓ vinovat, deoarece oВ bДѓtuse destul de crud, bunelul aВ chemat salvarea. Pe mДѓmica au internat-o Г®n spital. Noi pe rГўnd stДѓteam lГўngДѓ mДѓmica. De la Grigoriopol aВ venit sora mДѓmicДѓi- Liuba. MamicДѓi i-au fДѓcut medicii cГ®teva operaИ›ii. Primea tratamente Г®n diferite secИ›ii pe rГўnd: SecИ›ia de traumatologie, ginecologie, nervologie. Se apropia luna septembrie, eu trebuia sДѓ merg la Г®nvДѓИ™ДѓturДѓ. TДѓticu aВ plecat din nou la Soroca, sДѓ locuiascДѓ singur Г®n casa noastrДѓ. Eu Г®ntre timp m-am Г®nЕЈeles cu sora mДѓmicДѓi ce locuia la ChiИ™inДѓu, Elena, sДѓ mДѓ ajute cu alegerea И™colii.
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст предоставлен ООО «ЛитРес».
Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/lidia-ruban/drumul-spre-zimbet/) на ЛитРес.
Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.
Если текст книги отсутствует, перейдите по ссылке
Возможные причины отсутствия книги:
1. Книга снята с продаж по просьбе правообладателя
2. Книга ещё не поступила в продажу и пока недоступна для чтения